Severinul se poate mândri că, în decursul anilor, dar mai cu seamă după Revoluție, a oferit foarte mulți fotbaliști care au ajuns să evolueze pe prima scenă fotbalistică a țării și chiar la echipa națională a României. Mirel Rădoi, sportiv lansat la CSS Drobeta, este unul din cei care a pătruns în lista selectă a celor mai importanți sportivi din fotbalul românesc.

Cine l-a adus pentru prima dată la fotbal, despre ce coleg severinean crede că putea avea un viitor strălucit în fotbal, dar și multe alte episoade din începuturile carierei sale au fost dezvăluite de Mirel Rădoi într-un interviu acordat televiziunii Dolce Sport. Severineanul a rememorat principalele etape ale vieții de sportiv, precum și antrenorii care l-au ajutat să clădească și apoi să urce pe scara valorică. Totul a început pe terenul de fotbal de la Școala Nr. 11 din Drobeta-Turnu Severin, fiind exemplul perfect pentru copiii care, din curtea școlii, pot ajunge mari sportivi.

Rep: Cum a început povestea ta în sport?

Mirel Rădoi: Prima dată m-a dus la fotbal bunicul meu, care era dinamovist, dar când se juca Steaua - Dinamo îmi spunea că se bucură pentru mine dacă voi câștiga, dar dacă Dinamo câștiga se bucura pentru el. Era foarte haios că nu se supăra dacă noi câștigam. El a fost primul care m-a luat de mână și m-a dus la fotbal. Am început ca portar, după care am avut o altercație cu un coleg și am renunțat la fotbal, iar apoi am mers șase luni la handbal, dar pasiunea pentru fotbal era mult mai mare față de alte sporturi și am revenit la fotbal.

Rep: Cine și-a dat seama că ai aptitudini pentru fotbal?

Mirel Rădoi: Profesorul Marian Brihac, pe care l-am avut antrenor până la terminarea junioratului, el a fost cel care m-a văzut și cel care a ținut foarte mult să vin la grupa pe care o pregătea. Drept dovadă mi-a fost antrenor de la 9, până la 18 ani. Pe lângă mine au mai fost și alți jucători care au fost la loturile echipelor naționale. Chiar am avut alt coleg, Marghescu, care a fost la Rapid și pe vremea lui nea Mircea Lucescu, dar și în mandatul lui Grigore Sichitiu, însă, pentru el, din păcate, a fost ceva la mijloc. Cum se întâmplă și acum, acești impresari care nu îi interesează soarta și șansa jucătorilor și, la fel a fost ca în cazul lui, nu i-a interesat decât să ia bani. Pot spune că am fost o generație destul de bună, chiar dacă eram într-un oraș micuț, cu un antrenor deosebit care ne era mult mai mult decât profesor. Era mereu interesat de ceea ce facem în timpul liber, când ajungem acasă, ca nu cumva să ieșim la terasă sau la discotecă, cum era pe timpul acela, și au contat mult și aceste aspecte.

Rep: Când ai făcut pasul la lotul național?

Mirel Rădoi: La 15 ani și jumătate am fost chemat la lotul național. Țin minte că era un fotbalist senzațional, Baciu. Toată lumea îi spunea Gică Popescu pentru că lovea mingea cu ambele picioare, juca fundaș central și mijlocaș la închidere, dar, din păcate pentru el, l-au găsit cu o problemă la inimă și a trebuit să se opereze în Germania. M-au chemat pe mine la lotul național și am intrat în circuit. Cred că am fost una din cele mai bune generații pentru că aproximativ 90 la sută au evoluat în prima ligă. Aici pot enumera pe Marius Niculae, Marius Bilașco, Paul Codrea, Sorin Paraschiv, Raul Marincău, Neguț... Am fost o generație foarte bună, am avut norocul de a avea antrenori foarte buni, cum a fost Adrian Boingiu, care se interesa de noi și când nu aveam acțiuni la lot.

Extensiv, un reper important în carieră

Crescut într-o familie în care bunicul era fan Dinamo, iar tatăl său ținea cu Universitatea Craiova, Mirel Rădoi a fost la un pas să ajungă la ambele grupări, însă, până la urmă, a îmbrăcat tricoul Stelei. Transferul a venit pe ruta Extensiv, Sorin Cârțu fiind un alt antrenor care avea să îi marcheze cariera. De altfel, cu Cârțu pe bancă a debutat în Divizia A.

Rep: Cine te-a văzut de la Craiova și te-a transferat la Extensiv și, dacă e adevărat, că erai fan Universitatea?

Mirel Rădoi: Mergeam la meciurile Universității Craiova cu tatăl meu, care, fiind oltean și fan înrăit al Craiovei, avea acasă fulare, poze cu jucătorii... Am avut un meci la Craiova, cu Școala Gică Popescu, la care a participat și Sorin Cârțu. Auzise că e un copil talentat la Severin și a venit să mă vadă. Țin minte că după meci am vorbit cu dânsul. M-a luat puțin mai tare așa: «Și, tu crezi că ai jucat bine? Dacă ai dat gol ai jucat bine?», la care am spus că eu cred că am avut o evoluție bună. «Să nu mai crezi tu așa pentru că nu ești tu antrenorul. Doar ce zice antrenorul, așa e!», asta în condițiile în care am dat două goluri și o pasă de gol, antrenorul mă schimba de pe o poziție pe alta: fundaș central, apoi dreapta, mijlocaș la închidere. La două zile am vorbit din nou și s-a făcut transferul. Grila de formare mi-a plătit-o Sorin Cârțu din banii lui pentru că și atunci, ca și acum, era foarte greu să crezi că juniorii pot deveni într-un timp scurt jucători de bază la seniori. Eu am avut norocul să întâlnesc antrenori care mi-au dat credit și m-au ajutat să cresc în carieră.

Rep: Ți-a fost greu când ai plecat de acasă?

Mirel Rădoi: Până atunci mai plecam doar la acțiunile echipei naționale. Mă așteptam să fie mult mai greu, dar am avut norocul să fie un grup foarte bun și cu mulți jucători tineri. Extensiv, cu jucători mai în vârstă, avusese un tur de campionat mai slab în care nu acumulase foarte multe puncte, deși era o generație bună, dar cu jucători trecuți de prima tinerețe, iar patronii au schimbat strategia. Nu mai dădeau zeci de mii de dolari la jucători experimentați și au dat tinerilor mai mult credit în retur pentru ca mai apoi să îi vândă.

Rep: Cât timp ai jucat la Extensiv?

Mirel Rădoi: Cinci luni jumătate am evoluat la Extensiv, dar am avut parte de susținere foarte mare din partea lui nea Sorin. Era exigent, îmi spunea ce trebuie să fac, dar m-a ajutat enorm. Țin minte că am făcut un cantonament la Sfântu Gheorghe pe care nu o să îl uit toată viața mea. Și acum îi mai zic despre episodul acela. Alergam prin zăpadă de peste un metru și cădeau colegii că nu mai puteau ține ritmul. După o tură de 4 kilometri unii ajungeau cu sânge la nas, alții, pentru că aveau apărători de fier de cel puțin un kilogram, aveau răni la picioare. Până la urmă ne-a prins bine pentru că era diferență mare de la juniori la seniori.

Rep: A venit propuerea lui Pițurcă spre Cârțu, sau cum?

Mirel Rădoi: Eu venisem la Extensiv și, după două luni, a venit la echipă Gino, fratele lui Vicor Pițurcă, care mi-a spus să am grijă cum joc, să nu mă schimb, să nu mă prostească orașul pentru că mă urmărește Steaua. În mintea mea credeam că e vrăjeală de doi lei și că e doar pentru a mă motiva, dar ușor-ușor a apărut câte ceva și în ziarele locale. A mai venit o dată Gino și mi-a spus că nu e nicio farsă, dar trebuie să merg pe drumul meu și să fiu la fel de serios. Între timp, chiar înainte de a semna, a intrat Dinamo pe fir și, cum era rivalitatea aceia dintre Dinamo și Craiova, iar eu suporterul Universității Craiova, aș fi preferat orice altă echipă în afară de Dinamo. Pe lângă asta a fost o ofertă de la Universitatea Craiova, dar nu directă. Era vorba de mine, Mihai Panc și Mielă. Sorin Cârțu a fost ofertat și le-a spus că vine doar dacă ne aduce și pe noi trei, la care oficialii au fost de acord, cu precizarea că fără mine pentru că ziceau că sunt scund de fundaș central, că mijlocași la închidere au destui, la care nea Sorin le-a zis că din toți trei el mă vrea primul pe mine, astfel că nu au mai ajuns la un consens și a căzut totul. Numai bine că apoi am ajuns la Steaua și de acolo a început ascensiunea în carieră.

Născut la Drobeta-Turnu Severin, la 21 martie 1981, Mirel Rădoi a evoluat în cariera de fotbalist la echipa de juniori republicani de la CSS Drobeta, Extensiv, Steaua, Al Hilal, Al Ain, Al Ahli şi Al Arabi. La naţionala României el a strâns 67 de selecţii şi a reuşit să înscrie două goluri. Rădoi a decis să plece pentru cel puțin un an și să se stabilească în Emiratele Arabe Unite, perioadă în care dorește să se perfecționeze în cariera de antrenor.