Domnule Radu Boroianu, ne apropiem de finele anului 2015. Cum a fost acest an pentru Institutul Cultural Român?

Am devenit președinte al Institutului Cultural Român la sfârșitul lunii aprilie 2015. Mi-am asumat această onorantă responsabilitate pornind de la o convingere pe care o nutresc de multă vreme: aceea că, dacă putem vorbi despre o valoare aparte a neamului nostru, aceasta este creativitatea. Cu acest fapt drept cheie de boltă, am purces la configurarea unei strategii multianuale a ICR care să țină seama de un număr de provocări și prilejuri istorice pentru reîntregirea imaginii României în Europa și în lume: Centenarul Marelui Război (1914 – 1919), Centenarul României Moderne (Marea Unire de la 1 Decembrie 1918) și Președinția românească a UE (2019).

Strategia pe termen mediu, propusă de noi și aprobată de Consiliul de Conducere al Institutului reunit în luna noiembrie, se întemeiază așadar pe o serie de mari programe naționale, acompaniate de proiecte-suport – acțiuni și inițiative complementare, menite să asigure  substanța marilor programe și să consolideze viziunea de ansamblu.

Dincolo de aceste limpeziri strategice, au existat proiecte punctuale pe care le-aș menționa ca posibil etalon. Enumăr aici parteneriatul cu Galeria Galateca și comunitatea La Blouse Roumaine, având în centru ia românească și valoarea ei de simbol național ; turneul susținut în luna octombrie, cu sprijinul ICR, de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu în Japonia, turneu în cadrul căruia Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a fost distins cu Premiul Fundației Japonia; prima ediție a Galei premiilor de excelență pentru etnicii români din comunitățile istorice, demers menit să recompenseze personalităţile şi proiectele marcante din comunitățile românești de dincolo de graniţele ţării. Printre momentele importante din 2015 este imperios să amintesc deschiderea, în luna iulie, a ICR Beijing, care s-a impus deja ca o prezență relevantă pe o piață culturală vastă și efervescentă. Am fost prezenți, și în acest an, la marile târguri internaționale de carte și am continuat să susținem apariția traducerilor din autori români la edituri din întreaga lume. Reprezentanțele noastre din străinătate au derulat un număr semnificativ de proiecte de impact, în varii domenii. Site-ul ICR, care are, din această toamnă, o formă nouă, mai degajată și mai prietenoasă vizual, le documentează abundent.

În ţările unde există birouri ale Institutului Cultural Român se desfăşoară o intensă activitate culturală prin care se promovează valorile româneşti. Ungaria şi Republica Moldova sunt două exemple, pe cât de apropiate, pe atât de elocvente. Am observat că acolo unde nu există astfel de birouri, lipsa lor este evidentă. Mă refer la Bulgaria şi Serbia. Care sunt cauzele pentru care nu există la Sofia şi la Belgrad birouri ICR?

Activitățile care vizează comunitățile românești din jurul granițelor sunt derulate, de regulă, prin Direcţia Românii din afara graniţelor, din cadrul ICR, în parteneriat cu asociațiile românești locale, și, după caz, în colaborare cu reprezentanțele noastre din țările respective. Este cumva firesc ca existența unor reprezentanțe să ne faciliteze o prezență mai consistentă și din punct de vedere al legăturilor cu românii de dincolo de hotare, dar comunitățile românești din Serbia și Bulgaria nu au lipsit de pe agenda ICR. Astfel, în 2015, la finele lunii august, Ziua Limbii Române a fost marcată la Vidin, în Bulgaria, prin evenimente organizate de Institut. Am susținut, de asemenea, ca și în anii anteriori, manifestări dedicate tradiției și spiritualității  românești în Timoc.

Credeţi că ar putea fi înfiinţate birouri ICR în cele două ţări amintite?

Sigur că ar fi ideal să dispunem, la un moment dat, de reprezentanțe și în cele două capitale vecine. Între ideal și practică intervine însă mereu, după cum știm, problema resurselor, niciodată nelimitate. Deschiderea unor noi reprezentanțe culturale este o decizie care se înscrie în cadrul mai larg al obiectivelor de politică externă ale țării.  

Într-un interviu acordat în urmă cu aproximativ o lună de zile, vorbeaţi despre necesitatea modificării Legii de funţionare a ICR. Ce trebuie schimbat urgent, din punctul dumneavoastră de vedere şi de ce?

Alături de strategia multianuală, dezideratul de la care am pornit, am constatat nevoia unei reconfigurări de ordin legislativ care să consacre ICR drept ceea ce am numit o instituție de carieră, una care să poată evolua în afara tribulațiilor politice și a constrângerilor care decurg din multiplele ei forme de subordonare actuale. Printre factorii pe care îi am în vedere se numără faptul că bugetarea administrativă a reprezentanţelor din străinătateeste resortul MAE, în timp ce ICR răspunde doar de bugetarea proiectelor, precum și faptul că instituția este subsumată autorităţii Senatului. În principiu, toate instituţiile statului se află sub un control parlamentar, dar el nu este pus, îndeobște, numai în atenţia unei comisii parlamentare, care are ca vocație nu atât conducerea directă sau subordonarea instituţiilor, cât aspectul consultativ.

Ce intenţionează Institutul Cultural Român să facă în cadrul comunităţilor istorice pentru ca acestea să intre în contact şi să descopere valorile româneşti?

Un exemplu recent al implicării ICR în această direcție este Gala premiilor de excelență pentru etnicii români din comunitățile istorice, desfășurată curând după Ziua Națională, o inițiativă aflată în 2015 la prima ediție. Vom colabora și de acum încolo cu asociațiile reprezentative și vom susține în continuare proiectele și manifestările menite să perpetueze și să consolideze identitatea românească în aceste comunități – cele dedicate artelor și obiceiurilor tradiționale, patrimoniului, limbii române. Nu în ultimul rând, creativitatea manifestată în prezent în cadul acestor comunități trebuie să se bucure de aceeași atenție ca aceea din interiorul granițelor țării. Diaspora nu este doar o țintă a programelor noastre, ci și o sursă de valori culturale.

Cum încheie Institutul Cultural Român anul 2015? Care a fost cel mai mare succes înregistrat de Institutul Cultural Român în anul 2015?

După cum detaliam mai devreme, încheiem acest an având elaborată și aprobată o strategie multianuală, precum și cu dezideratul unei reconfigurări legislative, gata să capete forma unei propuneri juridic articulate. În privința succeselor punctuale, am enumerat deja câteva proiecte de impact, din zone diverse, și cred că orice astfel de superlativ relativ strict – „cel/cea mai...“ ar risca să fie cumva nedrept.

Care sunt proiecţiile şi lista de rezoluţii pentru 2016 la Institutul Cultural Român?

Lista reperelor în jurul cărora s-au definit temele, programele naţionale şi proiectele-suport pe care le propune Strategia Institutului Cultural Român începe, pentru 2016,  cu  15 ianuarie: Ziua Culturii Române și cuprinde următoarele linii generice:  Constantin Brâncuși – 140 de ani de la naștere, George Enescu – 135 de ani de la naștere;  Aniversarea unui secol de la apariţia Dadaismului; 75 de ani de la înființarea Fundației Culturale Regale „Regele Mihai I“.

La final, vă rugăm să adresaţi un mesaj românilor cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă!

Le doresc compatrioților, din țară și de pretutindeni, sărbători tihnite și un an nou în care fiecare să se bucure și să-și pună cât mai bine în valoare darurile.