De trei luni, la Chisinau, se duce un adevărat război rece, o încordare ce va fi câştigată de cel ce va avea nervii mai tari. Bulevardul Stefan cel Mare şi Sfânt este străjuit de două grupuri de corturi, care luptă pentru idealuri diferite. În faţa Arcului de Triumf sunt simpatizanţii platformei Demnitate şi Adevăr, care militează pentru o Moldovă curată, cu un traseu pro-european. În partea opusă, în colţul Parcului din centrul Chişinăului, găsim corturile simpatizaţilor pro-ruşi, susţinuţi de Dondon şi Usatîi. În zona aceasta, pare să fie mai multă agitaţie. Pe lângă corturi, sunt şi rulote mari, din care ies burlane ce scot fum, semn că acolo sunt oameni care se adăpostesc tot timpul. De altfel, dube cu lemne sosesc mai tot timpul. Sunt descărcate în văzul tuturor. Un bărbat cu privire metalică dă ordine celor care aşează lemnele. În mod inevitabil, privirea îţi este atrasă de banderola roşie pe care o poartă legată la mână. Imaginea te transpune în perioada Revoluţiei Bolşevice. După privire omul poate chiar crede că participă la o revoluţie. În orice caz, a acceptat să lupte pentru o cauză, iar acum se asigură că totul va fi în ordine. Spaţiul în care se află aceste corturi este înconjurat cu un banner uriaş, pe care scrie cu litere albastre pe fond alb, atât în română, cât şi în rusă: ne luăm ţara înapoi. Automat, se ridică întrebarea: de unde? De la cine? În Republica Moldova, sunt programe în limba rusă chiar şi la televiziunile care emit în limba română, ca să nu mai punem la socoteală posturile ruseşti. Oamenii vorbesc pe stradă şi între ei în limba română, dar poţi auzi  conversaţii şi în limba rusă. Totuşi, peste tot vezi anunţuri în limba română, iar majoritatea firmelor sunt scrise cu litere latine. În biserici, slujbele se ţin în limba română, iar la şcoală copiii învaţă în limba maternă. Chiar şi profesorii de limba rusă spun că în curând această limbă nu se va mai preda în şcolile din Moldova. De altfel, învăţământul universitar se face doar în limba română, iar cei care vor să înveţe în rusă, se îndreaptă spre Moscova. La Chişinău, oamenii se uită spre Europa şi  speră la o viaţă mai bună. Totuşi, situaţia în Moldova este complicată. Starea drumurilor este proastă, şomajul este ridicat, clasa politică îşi vede doar de propriile interese şi trece dintr-un scandal în altul, iar oamenii se simt abandonaţi şi nu mai ştiu în ce şi în cine să creadă. Moldova este frumoasă, dar tristă!  O parte îşi doreşte cu ardoare unirea cu România, iar altă parte nu ştie la ce să se aştepte de la această unire. Le va fi mai bine? Sau la fel de rău? Copiii încă nu cunosc istoria adevărată, unii sunt debusolaţi, iar alţii caută răspunsuri la adulţi care încă nu au soluţie la toate întrebările. O tânără frumoasă şi inteligentă mi-a mărturisit că o profesoară le-a spus că România a cedat de bună voie Basarabia, ca să evite un război, aşa că dacă i-a abandonat pe ei, de ce să-şi mai dorească unirea. La Chişinău, am întâlnit multă confuzie în ceea ce priveşte istoria românilor.  În mintea oamenilor simpli, care au trăit în perioada sovietică,  se amestecă date şi evenimente istorice. Mulţi se tem de puterea Rusiei şi de răzbunarea ei, iar corturile rusofililor şi programele tv în limba rusă arată cât de prezentă este Moscova în Republica Moldova. Iar aceasta este doar ceea ce se vede la suprafaţă. Războiul se duce acerb pe mai multe fronturi, iar scena politică de la Chişinău este cadrul perfect pentru bătălia între est şi vest, intre lumea veche şi lumea nouă, între trecut şi viitor, între deznădejde şi speranţă.  Bărbatul cu banderola roşie care coordonează descărcarea lemnelor la corturile rusofililor este un simbol care  arată că în Moldova, bolşevismul încă trăieşte.  Comunismul şi minciuna sovietică au supravieţuit în Republica Moldova şi duce în continuare un război rece împotriva unui popor care caută linişte şi regăsire după o pribegie de 70 de ani.

Beatrice Urucu