Turismul se desfășoară ca în Evul Mediu, pe Clisura Dunării. Cei care vin să admire chipul lui Decebal, sculptat în piatră, sunt nevoiți să se “înfrățească” …cu natura! Deși, acolo, ajung, zilnic, sute de turiști, în zonă nu a fost amplasată nicio toaletă. Oamenii se văd nevoiți să se refugieze în tufișurile aflate pe marginea drumului , așa cum se întâmpla în Evul Mediu. Primarul comunei Eșelnița, Ion Ciuru, nu a găsit de cuviință să asigure minimele utilități la un obiectiv turistic atât de important, cum este acesta. În imediata apropiere se află Mănăstirea Mraconia, un alt punct intens vizitat de turiști. Mulți dintre ei, sunt revoltați de lipsa de interes a administrației locale și bat în poarta mănăstirii cu rugămintea de a folosi toaleta. Impresia lăsată turiștilor este aceea a unei delăsări totale și a lipsei de respect față de cei care ajung pe Clisura Dunării, cu scopul de a-i descoperi frumusețile. Zona este căutată atât de români, cât și de străini, care vin să se bucure de frumusețea Dunării la Cazane și să afle rădăcinile istorice ale românilor, precum și traseul lor în lumea ortodoxiei.  Sunt trei puncte distincte de atracție, care fac din Mraconia, unul dintre cele mai spectaculoase locuri demne de vizitat din România. Cu toate acestea, primarul comunei Eșelnița, nu pare să înțeleagă importanța lor, altfel le-ar fi pus în valoare mai mult, fapt care ar fi fost benefic pentru întreaga comunitate. Turismul poate fi o sursă importantă de venit, numai că edilul trebuie să înțeleagă, mai întâi, că cei care ajung în zona trebuie respectați, iar instalarea unei toalete este gestul minim pe care îl poate face administrația locală. Dunărea la Cazane a fost promovată la scară internațională de televiziunile din străinătate care au venit și au filmat aici. Mulți străini au aflat în felul acesta de peisajele spectaculoase și au dorit să le descopere. Frumusețea locurilor i-a impresionat, dar în același timp au fost uimiți să constate că autoritățile ignoră, inclusiv, normele de bun simț. Practic, s-au simțit ca în Evul Mediu, când s-au văzut nevoiți să caute un loc ferit, în natură, pentru că nu au găsit nicio toaletă. La toate acestea, se adaugă imaginea dezolantă a pubelelor încărcate de gunoi, neridicat de zile întregi. Mirosul degajat de acestea îi îndepărtează pe turiști, care rămân cu dezamăgirea unei experiențe neplăcute. Pentru peisaje au numai cuvinte de laudă, dar spun că nu vor reveni prea curând pentru că nu-și doresc să repete o incursiune în lumea mizeriei.  Atâta timp cât autoritățile nu vor înțelege că lumea civilizată înseamnă curățenie și respect față de celălalt, nu vom putea să facem pași înainte și să ne dezvoltăm în domeniul turismului. Ne vom îmbăta, pe mai departe, cu apă rece că avem peisaje spectaculoase, dar nu vom obține niciun ban pentru că nu știm să ne punem în valoare și vom bate pasul pe loc, înotând în aceeași mocirlă a autosuficienței și a ignoranței.