Pentru un român din România, comunităţile istorice aflate în jurul ţării reprezintă un sacrificiu al istoriei. Tratatele internaţionale care au stabilit hotarele lumii după cel de-al doilea război mondial nu au luat în calcul oameni, dorinţe, apartenenţă etnică. Au trasat dureroase graniţe care au separat comunităţi. Despre românii din Ungaria putem spune că sunt un miracol al istoriei. Au rezistat cu demnitate, deşi de-a lungul deceniilor, a fost tot mai greu să rămâi român în Ungaria.Călătorul dornic să descopere această comunitate, opreşte în mod invariabil la Jula, un oraş mic, dar cochet, despre care se spune că găzduieşte o importantă concentrare a românilor din Ungaria. Recensământul din 2011, arată că românii reprezintă aproximativ 3, 44% din populaţia de aproximativ 31.000 de locuitori ai oraşului. Dincolo de cifre, la Jula, există sediul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. PS Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, este gazdă zâmbitoare şi are cuvânt de îmbărbătare pentru călătorul care consemnează aceste rânduri. PS Siluan vorbeşte cu multă căldură despre românii din Ungaria, le înţelege zbaterile şi frământările. Cunoaşte bine realităţile aceste comunităţi şi se roagă pentru ea. “Comunitatea nu este mare şi luptă pentru românism, deşi uneori mai apare şi dezbinarea. În Ungaria sunt 13 minorităţi, iar una dintre ele este cea românească ” ne explică PS Siluan. Părintele ne vorbeşte despre autoguvernările româneşti, care uneori generează disensiuni în mijlocul comunităţii. Constituţia Ungariei dă dreptul tuturor minorităţilor de a înfiinţa anumite structuri de ordin administrativ numite Autoguvernări. 

Acestea se pot înfiinţa în localităţile unde există minimum 30 de persoane, care se declară de o anumită etnie. Statul maghiar alocă fonduri acestor autoguvernări, care ajută comunitatea. Tocmai acest fapt a dat naştere la nemulţumiri: s-au înfiinţat autoguvernări, care sunt conduse de persoane despre care se spune că nu sunt români. La Jula există două ziare: Foaia Românească şi Cronica. Într-o comunitate restrânsă, călătorul care consemnează aceste rânduri descoperă cu amărăciune că cele două organisme de presă se află pe poziţii rivale. Românii de acolo au nevoie de unitate, iar o presă puternică ajută comunitatea. Un număr mai mare de organisme de presă care să conlucreze şi care să aducă în atenţia românilor din România problemele din comunităţile istorice nu poate fi decât spre beneficiul acestor comunităţi. Părăsind Jula, ne îndreptăm spre Budapesta, unde se află cea mare comunitate de români. Cifre optimiste dau aproximativ 8000 de români care trăiesc în Budapesta. Includem, aici, pe lângă românii din comunitatea istorică, rezidenţii care lucrează în Ungaria, dar şi persoanele stabilite în ultimii 20 de ani. La Budapesta descoperim o comunitate inimoasă, ce îşi are sufletul la Aşezământul Ortodox, din Centrul Gojdu. Ghid ne este doamna Serbana Kiss, o româncă din Brăila, stabilită în Ungaria de 26 de ani. Inimoasă şi dornică să întâlnească români, doamna Şerbana este o prezenţă activă în comunitate. O însoţim la slujba de duminică, la Aşezământul Ortodox şi descoperim cu bucurie că românii din Budapesta şi-au creat, aici, o adevărată familie. Sunt de toate vârstele, sunt zâmbitori şi calzi. Între ei, întâlnim şi reprezentanţi ai Ambasadei Române la Budapesta, cu care schimbăm impresii despre comunitate. Într-o atmosferă cordială simţim ospitalitatea românească. Discuţiile decurg liber şi simţim cum ne legăm sufleteşte de oamenii aceştia primitori. Sunt vorbăreţi şi respectuoşi, sunt curioşi şi au suflet mare. Îşi doresc o renovare a Centrului Gojdu, acolo unde este inima românităţii din Budapesta. Clădirea este impresionantă, dar are mare nevoie de o reabilitare urgentă. În comunitate, vin adesea oficialităţi din România, cărora le povestesc despre problemele lor. Pe strada unde se află Centrul Gojdu, nici o altă clădire nu are faţada nerenovată, aşa cum se întâmplă cu acest imobil. Românii din Ungaria sunt discreţi şi politicoşi, iar un exemplu elocvent este doamna Livia Arvai, deputat al minorităţii române din sectorul 7 Budapesta. Este curioasă să afle cât mai multe despre noi şi România. Este deschisă şi ne vorbeşte despre aceste autoguvernări, pentru a înţelege mai bine ce reprezintă ele. La Budapesta, în fiecare sector există o astfel de structură administrativă, care primeşte sprijin financiar din partea statului maghiar.

Părintele Marius, cel care a ţinut slujba, are o nouă misiune: un băieţel român este creştinat. Părinţii sunt originari din Valea Jiului, din România, dar acum stau în Ungaria. Este un moment de sărbătoare pentru comunitate. Fiecare botez înseamnă speranţă, înseamnă că ortodoxia românească se întăreşte cu un nou suflet. În ochii părintelui Marius Maghiaru citeşti bucurie şi blândeţe. Ne vorbeşte despre comunitate, despre cât de important este ca ea să fie unită. Este încrezător că timpul le va rezolva pe toate, deşi numărul celor care vorbesc româneşte scade pe zi ce trece în satele din apropierea graniţei.

În comunitatea istorică a românilor din Ungaria mai trăiesc la ora actuală aproximativ 5000 de persoane. Sunt anumite opinii optimiste care înaintează cifre ce ajung la 20.000 de oameni. Cert este că recensământul din anul 2001 a înregistrat 7.995 de români, mai puţin cu 25% faţă de anul 1990, când au fost înregistraţi 10.740.

Beatrice Urucu