Juniorii U 17 de la CSS Drobeta încă nu se regăsesc în Liga Elitelor. Fotbaliștii au pierdut și cel de-al doilea joc, în fața unor adversari care au speculat la maximum greșelile comise de elevii pregătiți de Mihai Calițoiu.

Singura echipă din județul Mehedinți calificată în competiția de elită a juniorilor sub 17 ani a suferit cea mai drastică înfrângere. Centrul Național Mureș i-a învins pe cei de la CSS Drobeta cu 7-0, realizând scorul rundei. Antrenorul severinean mărturisește că nimic nu a mers așa cum planificase și, în plus, echipa sa a trebuit să evolueze cu un jucător în minus aproape tot jocul, Bordea fiind eliminat în minutul 20.

„Sunt nevoit să îmi asum această umilință. Așa este în fotbal, antrenorul este mereu vinovat când echipa pierde. Ne-am făcut harakiri la acest joc, când, la scorul de 1-0 am luat un cartonaș roșu, după o greșeală de nepermis la acest nivel. Apoi jocul s-a rupt și nu am reușit să ținem piept în 10 jucatori, unei echipe foarte bine organizată din toate punctele de vedere. Nu asta este valoarea băieților și trebuie să demonstrăm în următoarele etape că nu suntem ajunși întâmplator în Liga Elitelor”, a precizat antrenorul Mihai Calițoiu.

CSS Drobeta a evoluat în formula: Răceanu- F. Popescu (35 Ungureanu), Bordea, Popa, Trăilescu (41 Birovescu) - Cerbu, Mogoș, Ilie- C. Popescu (41 Toader), Dănoiu, Mincu (60 Iorgulescu).

În weekend, pe 28 octombrie, CSS Drobeta are parte de o deplasare dificilă, pe terenul celor de la ACS FC Ardealul Cluj-Napoca. Dacă severinenii au acumulat două înfrângeri, adversari au două victorii și sunt pe locul secund în Seria Vest din Liga Elitelor U17.

Majestatea Sa, regele Mihai, împlineşte 96 de ani, la 25 octombrie. Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost regele României  între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este unul dintre puținii foști șefi de stat în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Fiu al principelui moştenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

Mihai a devenit pentru prima dată rrege al României în 1927, după moartea bunicului său  Ferdinand, întrucât tatăl său renunţase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.

În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul naţional-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.

Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituţiei din 1923.  Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist  Nicolae Rădescu și să-l numească pe  Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.

În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea  Partidului Naţional Ţărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns  să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.

În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în  Elveţia. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluţia din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României.