O biserică din Republica Moldova a semnat pentru Unirea cu România şi reîntregirea neamului românesc. Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Peresecina, raionul Orhei, susține reîntregirea țării și a neamului românesc. 

Declarația de Reunire a fost semnată de preotul paroh Sergiu Matei şi de consilierii parohiali din cadrul parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae”

„Solicităm Parlamentelor Republicii Moldova şi României să emită o declaraţie comună privind REÎNTREGIREA ŢĂRII ŞI A NEAMULUI ROMÂNESC, după care să elaboreze şi să aprobe în regim de urgenţă un pachet de legi privind REUNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA”, se arată în textul Declaraţiei.

În Duminica II-a din Postul Mare, a Sfântului Grigorie Palama (4 martie 2018), Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria și Locțiitorul Episcopiei Daciei Felix, s-a aflat în mijlocul credincioșilor bănățeni din Parohia Seleuș, aparținând Episcopiei românilor ortodocși din Serbia.

Biroul de Presă al Episcopiei Daciei Felix, Serbia

Două filme româneşti sunt prezente la cea de-a zecea ediţie a Zilelor Filmului de Arhitectură de la Budapesta, eveniment care se va desfășura în perioada 8-11 martie 2018 la Cinematograful Toldi (sectorul V., Str. Bajcsy-Zsilinszky nr. 36-38).

Filmele documentare Mândrie și beton și Matache – Berzei – Buzești vor fi proiectate în cadrul unui calup românesc duminică, 11 martie, de la ora 17.30. După proiecții va avea loc o discuție cu Dragoș Lumpan, regizorul filmului Matache și Monica Sebestyén, directorul festivalului de film Urban Eye din București.

Scurtmetrajul Mândrie și beton (2013), regizat de Petruț Călinescu, este parte a unui proiect din care a rezultat o carte, o expoziție de fotografii și o pagină de internet: http://mandriesibeton.ro/.

Filmul documentar Matache – Berzei – Buzești (2016 )este o producție independentă, finanțată de Fundația Pro Patrimonio, Administrația Fondului Cultural Național, Ordinul Arhitecților și casa de producție Lumina pe cale. Regizorul-fotograf Dragoș Lumpan are diplomă de regizor de film și de teologie, lucrează pentru National Geographic din anul 2003 și a participat la numeroase expoziții individuale și colective, obținând multe premii internaționale.

http://lumpan.com/

Filmele vor fi proiectate în limba română, cu subtitrare în limba engleză.

Zilele Filmului de Arhitectură din Budapesta, organizat de Centrul Ungar de Arhitectură Contemporană, aduce în fața unui public larg problemele actuale ale arhitecturii contemporane, ale design-ului și urbanismului. Are scopul de a genera dialog între practica arhitecturală, care își găsește sursa de inspirație și în cinematografie, respectiv filmul, care la rândul lui împrumută idei din caracterul spațiilor urbane și arhitecturale. Unul din obiectivele principale ale festivalului este stimularea și încurajarea acțiunii civice în general, în vederea îmbunătățirii spațiului public urban.

1 Martie este sinonim cu Mărţişorul. Obiectul ca o bijuterie este prins într-un şnur alb cu roşu, ce este oferit celor dragi la început de martie. El a primit de-a lungul timpului semnificaţii diverse, de la vestitor al primăverii la simbol al renaşterii naturii. De anul trecut, tradiţia este inclusă în lista patrimoniului imaterial al UNESCO. Decizia de a include mărţişorul în lista patrimoniului imaterial al UNESCO a fost luată de Comitetul pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii. Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări - Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova - în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă, dar în acelaşi spirit al sărbătoririi renaşterii naturii. În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii. Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii. Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei. Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor". Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

Natura s-a dezlănţuit, în ultimele zile, în România. Zăpada şi viscolul au măturat jumătate de ţară, astfel că pe două autostrăzi şi pe zeci de drumuri naţionale, nu se poate circula. De asemenea, sute de şcoli au fost închise, în tot sudul României. În S-V, în Mehedinţi, ninge fără întrerupere de trei zile, iar vântul puternic a spulberat tot ce i-a stat în cale dincolo de Vânju Mare, spre Bălăciţa. Viscolul a adus zăpada de pe câmp de carosabil şi a făcut aproape imposibilă munca drumarilor. Cu toate acestea, s-a intervenit în permanenţă pe drumurile naţionale şi judeţe, astfel că nicio cale rutieră din Mehedinţi nu a fost blocată. Situaţia cea mai grea este drumurile comunale, unde primarii duc lipsă de utilaje. La Drobeta Turnu Severin, se circulă în condiţii de iarnă, iar primarul Marius Screciu a anunţat că se fac eforturi pentru ca agentul termic să fie furnizat până în 10 martie. Municipiul reşedinţă de judeţ trece prin momente grele din cauza lipsei banilor pentru achiziţionarea combustibilului necesar furnizării agentului termic pentru populaţie. De asemenea, zeci de şcoli din zona rurală a Mehedinţiului au fost închise, din cauza viscolului. Cel mai greu lovită pare să fie localitatea Eibenthal, unde cursurile au fost suspendate încă de luni.