Căuşeni, Republica Moldova. Un oraş mic din sudul Basarabiei, cu clădiri ce păstrează amprenta sovietică, dar unde oamenii sunt primitori şi calzi, aşa cum în puţine locuri am întâlnit. I-am cunoscut într-o zi ploioasă de sfârşit de noiembrie, la capătul unui drum spre inima Basarabiei. Mă îndreptam spre o întâlnire a profesorilor de limba română din Raionul Căuşeni, curioasă să aflu dacă  activităţile lor sunt asemănătoare cercurilor pedagogice din România. Nu mă aşteptam, însă, la o emoţionantă lecţie de românism.  Am păşit într-o sală de clasă a Colegiului din Căuşeni, unde se aflau mai multe doamne profesoare care urmăreau cu atenţie un atelier de lectură. Tineri frumoşi şi talentaţi readuceau, în atenţia celor prezenţi, fragmente din opere ale literaturii române pe care le interpretau cu mult patos. Trei doamne profesor alcătuiau un juriu care nota prestaţia lor, prezenţa artistică, modul în care se exprimau, acurateţea folosirii limbii române. Spre finalul atelierului de lectură, copiii au inclus în activitatea lor profesorii prezenţi, pe care i-au întrebat ce cărţi citesc , ce reprezintă cartea, ce le recomandă să citească. Pentru cineva ca mine, care a învăţat şi a trăit aproape toată viaţa în România, o astfel de experienţă este de neuitat. Dragostea pentru limba şi literatura română mustea în acel spaţiu, unde părcă vedeai cu ochii minţii cum acei tineri sorbeau cu nesaţ tot ceea ce le spuneau profesorii. După atelierul de literatură a urmat evaluarea activităţilor desfăşurate. O întâlnire a profesorilor înseamnă, în Republica Moldova, organizarea unor activităţi complexe: ora publică sau lecţia deschisă, aşa cum este cunoscută în România, ateliere de lucru şi evaluarea. La final, profesorii analizează activităţile desfăşurate într-o atmosferă unde respectul pentru dascălii, care le-au organizat, este la loc de cinste. În mod evident, se respectă reciproc şi se sprijină. Prezenţa unor oaspeţi din România îi bucură tot timpul. Sunt curioşi să-i cunoască şi să afle mai multe despre România. Iubesc limba română şi respiră româneşte, iar toate acestea se observă din veneraţia pe care o au în glas, când vorbesc despre literatura română. Au o căldură în voce şi în priviri care te învăluie şi te fac să-ţi doreşti să rămâi cu ei şi să le cunoşti dorurile. Pentru ei, România este patria mamă şi se uită cu speranţă dincolo de Prut. De aceea, unii dintre ei şi-au luat şi cetăţenie română. Sunt mândrii că sunt români şi nu renunţă nicio clipă la dragostea lor pentru valorile româneşti. Aşa simte şi  Valeriu Ostaş, preşedintele Asociaţiei Profesorilor de Limba Română din Republica Moldova, un om dedicat profesiei sale şi apărător al valorilor româneşti. Demn şi curajos, Valeriu Ostaş oferă tuturor o lecţie de patriotism, pe care rar o întâlneşti.  Are credinţa că într-o zi, graniţa de la Prut nu va mai exista şi va putea să spună din toată inima că trăieşte în România, la Căuşeni. Până atunci, îi învaţă pe copii limba română şi le vorbeşte despre adevărata istorie a poporului român.  Valeriu Ostaş este prototipul românului demn şi onest,  care are credinţa că lucrurile nedrepte se vor îndrepta şi că lumea va reintra pe făgaşul ei normal. România şi românii au nevoie de astfel de oameni generoşi, care oferă  cu atâta căldură o lecţie de românism. La Căuşeni, am participat şi eu la această lecţie, unde doamne distinse, care predau limba română, au ţinut să îmbrace tricouri pe care scria mare: Basarabia, pământ românesc!  La Căuşeni, în mijlocul acelor oameni demni, m-am simţit ca acasă şi, pentru o clipă, legile timpului şi spaţiului au dispărut, iar noi, cei prezenţi am avut convingerea că graniţa de la Prut nu există.

Beatrice Urucu