România a fost sărbătorită la Belgrad. Ambasada României la Belgrad a organizat o recepție pentru marcarea Zilei Naționale. Evenimentul s-a bucurat de participare de nivel din partea autorităților, societății civile din Serbia și participare largă din mediul diplomatic local. Participarea a numeroși reprezentanți și membri ai comunității românești din Serbia a fost elementul marcant al evenimentului. Imnurile naționale ale celor două țări au fost intonate de ansamblul muzical ”Steaua” din localitatea Ovcea. În incinta salii de recepție a fost, de asemenea, organizată o expoziție de costume populare și broderii tradiționale românești ale asociațiilor culturale românești din Serbia. 

Marţi, 28 decembrie 2017, Consulatul General al României la Vârşeţ a organizat o recepţie cu ocazia Zilei Naţionale. La eveniment au participat reprezentanţii mediului asociativ românesc din Serbia (URS, RIS și alţii), ai Bisericii Ortodoxe Române și ai organizațiilor instituţionale (CNMNRS, C.P.E.”Libertatea”). Acestora li s-au adăugat Dragana Mitrović, primarul oraşului Vârşeţ, Daniela Lončar, prefectul Banatului de sud, reprezentanţii autoguvernării locale,  oaspeţi din România și români originari din Voivodina. 
Festivitatea a fost inaugurată de Adrian Boba, solist al Operei Naţionale din Timişoara şi preotul Bisericii Ortodoxe Române din Vârşeţ, care au interpretat imnurile celor două state (România şi Serbia) vecine şi prietene. Pe podium, alături de Dinu Gheorghe, Consul General al României la Vârşeţ, a fost şi Elena Stan, cea mai tânără participantă la festivitate, cu drapelul României în mână. În alocaţiunea sa, Dinu Gheorghe, Consulul General al României la Vârşeţ, a subliniat importanţa Zilei de 1 Decembrie pentru toţi românii. De asemenea, a menţionat eforturile românilor din Voivodina în ceea ce priveşte păstrarea identitară şi spirituală, respectiv garantarea drepturilor minoritare.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, este ziua Marii Unirii, este ziua românismului!

România îşi sărbătoreşte Ziua Naţională la 1 Decembrie, din anul 1990.

Alegerea zilei de 1 Decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşul, în 1018, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 Decembrie 1918. Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt de Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României.

În 1918, Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat și delegații Bucovinei și Basarabiei, care au ținut să aducă salutul țărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român.

În mijlocul aprobărilor unanime și a unui entuziasm fără margini, Ștefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiș expune trecutul românilor de pretutindeni și argumentează necesitatea Unirii, iar Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuiește aceasta.

Rezoluția Unirii e citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”

Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale. Ea salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare, pe națiunile eliberate cehoslovacă, austro-germană, sârbă, polonă și ruteană, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care și-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea și unitatea națiunii române, și în sfârșit exprimă mulțumirea și admirația sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva dușmanului au scăpat civilizația din ghearele barbariei.

La ceasurile 12,00, din ziua de 1 Decembrie, prin votarea unanimă a rezoluției, Unirea Transilvaniei cu România era săvârșită.

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, Hans Klemm, a participat, marți, 28 noiembrie, la o masă rotundă la care au participat reprezentanții presei locale. Întâlnirea a avut loc la Biblioteca I.G. Bibicescu, unde Ambasada SUA a donat volume semnate de autori americani, în anul 2011. Hans Klemm a răspuns întrebărilor jurnaliștilor, care au dorit să afle, inclusiv, părerea Statelor Unite despre situația actuală din România, dar și despre impresia pe care i-au lăsat-o autoritățile locale.

Domnule Ambasador, ce ne puteţi spune despre implicarea investitorilor americani în activitatea economică a judeţului Mehedinţi, şi mă refer aici la potenţialul turistic al fluviului Dunărea şi la ideea relansării transportului fluvial de marfă?

Ambasadorul Hans Klemm: Vă mulţumesc pentru întrebare. E unul dintre principalele motive pentru care am vrut să călătoresc în Mehedinţi şi la Drobeta Turnu Severin. Am ajuns ieri după-amiază, am venit dinspre vest, dinspre Orşova şi am fost atât surprins, cât şi bucuros să văd sediile a trei mari companii americane care au investit în oraşul Drobeta Turnu Severin şi în judeţul Mehedinţi: Cargill, Astra Rail şi Eurotire. Tocmai am vizitat Eurotire şi le spuneam colegilor dumneavoastră că am fost uimit să văd ce se întâmplă acolo. Am avut mai multe ocazii să vizitez fie companii americane, fie instituţii cu implicare americană, unde se desfăşoară activităţi tehnologice de vârf. Aşa se întâmplă la Eurotire, la Drobeta Turnu Severin, companie şi investiţie americană. Acest lucru mă face încrezător că astfel de operaţiuni cu tehnologie de vârf sunt posibile nu doar la Drobeta Turnu Severin, ci şi în alte locuri din România. Aţi menţionat Dunărea şi mă bucur că aţi făcut acest lucru. De două ori am locuit în oraşe traversate de mari râuri: în Louisville, Kentucky, pe râul Ohio, în SUA, şi la Bonn, în Germania, traversat de râul Rin, importante cursuri de apă, la fel ca şi Dunărea, însă mult mai intens folosite pentru transportul de marfă, de produse de un fel sau altul. Exista un trafic constant pe aceste râuri, cu ambarcaţiuni care transportau produsele dintr-un loc în altul. Aşadar, le-am spus colegilor mei, în drum spre Mehedinţi, ieri, am oprit la chipul sculptat al lui Decebal şi am fost surprins cât de puţin trafic era pe Dunăre. Aşadar, există un potenţial extraordinar de dezvoltare în această privinţă. Desigur, nu este doar responsabilitatea României, ci şi a Serbiei, Bulgariei, să asigure conservarea râului pentru ca transportul să fie posibil, infrastructura portuară să se dezvolte pentru a susţine traficul crescut. Însă prezenţa Cargill aici demonstrează că există interes american faţă de dezvoltarea acestui potenţial. Potenţialul există aşadar, trebuie doar să se facă investiţiile necesare pentru valorificarea lui.

Domnule ambasador, ce părere aveţi despre recentele afirmaţii ale Departamentului de Stat american, dar şi despre reacţiile politicienilor români la aceste afirmaţii?

Ambasadorul Hans Klemm: Anunţul de ieri al Departamentului de Stat nu ar trebui să fie o surpriză. Pe 29 august, Ambasada SUA la Bucureşti a transmis o declaraţie cu privire la propunerile făcute în săptămâna anterioară, pe 23 şi 25 august de către Ministrul Justiţiei, propuneri de reformare a sistemului judiciar, conform Ministrului Justiţiei. Pe 29 august, ambasada mea a făcut publică o declaraţie care exprima îngrijorare cu privire la propunerile Ministrului Justiţiei. Declaraţia nu spunea „Ambasadorul Klemm” sau „Ambasada SUA”, ci „Statele Unite sunt îngrijorate cu privire la propunerile ministrului”. Ceea ce s-a întâmplat ieri a fost din nou o expresie a îngrijorării SUA cu privire la pachetul de propuneri care se află acum în Parlament, îngrijorare că acestea ar anula progresul înregistrat de România în ultimii 10-15-20 de ani în crearea unui sistem judiciar independent, consolidarea statului de drept şi lupta împotriva corupţiei.

Cât de sigure consideraţi că sunt graniţele României şi implicit ale Uniunii Europene în condiţiile vecinătăţii cu Serbia, Moldova şi Ucraina?

Ambasadorul Hans Klemm: După părerea mea sunt complet sigure şi cu siguranţă acesta este punctul de vedere al Statelor Unite: actualele graniţe în Europa sunt graniţele legitime şi trebuie respectate şi menţinute. De aceea, SUA şi majoritatea comunităţii internaţionale au fost foarte îngrijorate de ceea ce s-a petrecut în 2013 şi 2014 în Ucraina şi de anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia.

Apropierea aceasta a lui Igor Dodon în Republica Moldova faţă de Federaţia Rusă a lui Putin este îngrijorătoare?

Ambasadorul Hans Klemm: Sunt Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, nu în Republica Moldova, însă punctul de vedere al Statelor Unite cu privire la Republica Moldova este că sperăm să menţină cursul reformelor şi orientarea transatlantică.

Ne-aţi mărturisit că sunteţi pentru a doua oară la Turnu Severin. Acum, faţă de precedenta întâlnire, cum vi s-au părut autorităţile locale – preocupate să dezvolte zona, să colaboreze, să creeze locuri de muncă?

Ambasadorul Hans Klemm: Da. Am avut o întâlnire foarte bună cu Prefectul, Preşedintele Consiliului Judeţean şi cu Primarul în această dimineaţă. Am discutat ceva timp despre alte aspecte referitoare la regiune şi relaţia SUA cu România şi cu judeţul Mehedinţi, însă unul dintre punctele centrale ale discuţiei, exact la început, a fost despre modul în care companiile americane ar putea contribui la redezvolarea economiei regionale, care sunt câteva dintre obstacolele cu care companiile se confruntă aici, inclusiv găsirea de forţă de muncă calificată, infrastructura, atât rutieră, cât şi feroviară şi transportul naval. Însă concluzia şi încurajarea lor a fost că există mult potenţial economic aici, inclusiv pentru companiile americane. Acest lucru mi-a fost confirmat în această dimineaţă în cursul vizitei la Eurotire. Aşadar, m-au încurajat foarte puternic să prezint companiilor americane potenţialul existent în acest judeţ.

Vi s-a părut că sunt mai preocupaţi de partea politică decât de partea administrativă a zonei?

Ambasadorul Hans Klemm: Nu am discutat în detaliu nici aspecte politice, nici administrative.

Vorbiţi-ne despre prezenţa aici, la bibliotecă şi despre relaţia specială cu Biblioteca Judeţeană.

Ambasadorul Hans Klemm: Principalul motiv al prezenţei mele aici este întâlnirea cu dumneavoastră, însă avem o relaţie cu Biblioteca Judeţeană, aşa cum se poate vedea în spatele meu. În 2011, am oferit Bibliotecii Judeţene o colecţie foarte mică de volume de ficţiune şi non-ficţiune ale unor autori americani, iar Biblioteca a fost îndeajuns de generoasă să înfiinţeze ceea ce noi numim „Raftul american”. Ideea este aceea de a crea o legătură între Ambasada SUA şi Biblioteca Judeţeană pentru a oferi bibliotecii, şi, chiar mai important, publicului său, resurse suplimentare şi informaţii detaliate despre cultura, istoria, politica, economia americană. Până în prezent am dus acest concept de Raft american în alte biblioteci judeţene şi avem o astfel de prezenţă în peste jumătate din judeţele României, însă cel de la Drobeta Turnu Severin, din Mehedinţi, a fost printre primele înfiinţate, găsind aici un foarte bun partener care să sprijine înfiinţarea unui Raft american.

În contextul în care au avut loc mai multe modificări ale Codului Fiscal iar investitorii şi-au exprimat îngrijorările cu privire la astfel de aspecte, vă rog să îmi spuneţi dacă aţi abordat aceste discuţii cu investitorii americani din judeţ. Cum văd ei aceste schimbări şi cum le vedeţi dumneavoastră?

Ambasadorul Hans Klemm: În ce priveşte schimbările, înainte ca ele să fie făcute, lucrul pe care l-am încurajat de la sosirea mea în România în calitate de ambasador, cu peste doi ani în urmă, a fost ca atunci când ia în considerare schimbarea politicilor fiscale, de reglementare sau juridice, Guvernul României să ţină cont de următorii factori: nevoia investitorilor de stabilitate şi previzibilitate a politicilor, de transparenţă a schimbărilor efectuate pentru ca ele să fie bine înţelese de către investitori, ca atunci când se au în vedere schimbări să se efectueze analize de bază ale costurilor şi beneficiilor obţinute, sau evaluări ale impactului reglementărilor şi ca atunci când se au în vedere schimbări ale politicilor şi reglemetărilor, să se facă acest lucru printr-o consultare reală cu actorii implicaţi, inclusiv cu comunitatea de afaceri. După schimbările aduse Codului Fiscal în urmă cu două săptămâni, comunitatea de afaceri, atât reprezentanţii companiilor străine, cât şi Coaliţia, au avut declaraţii publice cu privire la schimbări, pe care nu le voi comenta, ele vorbesc de la sine. Din păcate, în această dimineaţă am avut ocazia să vorbesc cu un singur investitor american, iar schimbările specifice de acum două săptămâni nu au fost discutate în cadrul vizitei la fabrică. Conducerea a subliniat însă din nou că stabilitatea şi previzibilitatea politicilor şi prevederilor sunt de dorit.

Ne-ar interesa dacă doriţi să vă implicaţi şi în acţiuni sociale, caritabile, în judeţul Mehedinţi, în parteneriat cu biserica şi cu alte organizaţii non-guvernamentale?

Ambasadorul Hans Klemm: Este o întrebare foarte interesantă. Am avut onoarea să mă întâlnesc cu Patriarhul Daniel de mai multe ori, precum şi cu alţi lideri ai Bisericii Ortodoxe. Ştiu că sprijină proiecte bune în comunităţi din întreaga Românie. Am avut de asemenea norocul să lucrez cu ONG-uri, dar şi cu reprezentanţi ai altor culte din România care desfăşoară activităţi caritabile şi de altă natură în comunităţile lor, precum şi cu firme. De exemplu, Eurotire a lucrat cu comunitatea evreiască din Drobeta Turnu Severin. SUA sprijină foarte puternic astfel de activităţi în general, fie că vorbim despre iniţiative de responsabilitate socială corporativă, activităţi ale ONG-urilor sau comunităţilor filantropice, sau activităţi ale comunităţilor religioase. În România este mare nevoie de sprijin de bază pentru asigurarea unor condiţii bune de trai, a accesului la educaţie. Două dintre organizaţiile cu care am avut ocazia să lucrez sunt OvidiuRo şi Hope and Homes for Children. OvidiuRO a avut proiecte aici în Mehedinţi, Hope and Homes for Children nu cred că au avut, însă ambele organizaţii, în special OvidiuRO, fac eforturi ca toţi copiii, în special cei proveniţi din familii sărace, să aibă acces la educaţia preşcolară, pentru că în Statele Unite am învăţat că accesul timpuriu la educaţie este un factor cheie în dezvoltarea ulterioară a copiilor. Aşadar, repet, nu am ambiţia personală de a mă implica direct în proiecte sociale desfăşurate în judeţul Mehedinţi sau în Drobeta Turnu Severin, însă cu siguranţă sprijin instituţiile care fac acest lucru.

A fost vreodată în istoria SUA o situaţie asemănătoare cu România din ziua de astăzi şi cum aţi ieşit din această situaţie? Mă refer la multiplele schimbări din ultimii 27 de ani, legislativ, executiv...

Ambasadorul Hans Klemm: Poate că nu. Poate perioada Războiului Civil din SUA, deceniile de după 1865 ar fi o perioadă comparabilă, în sudul Statelor Unite, regiunea care a pierdut Războiul Civil. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 100 de ani în România s-a întâmplat şi în alte ţări din Europa care s-au confruntat cu provocări serioase şi similare în calea guvernării şi dezvoltării economice şi sociale. România a traversat însă 100 de ani foarte dificili. Secolul XX nu a fost uşor pentru România sau pentru Europa Centrală şi de Est. Predecesorul meu de acum 100 de ani, în 1917, Charles Vopicka, un om de afaceri din Chicago, Illinois, reprezenta SUA şi avea ambasada la Iaşi, pentru că guvernul, regele Ferdinand şi regina Maria mutaseră sediul guvernului la Iaşi ca urmare a ocupaţiei germane din Valahia. La sosirea în Iaşi, în septembrie 1917, ambasadorul Vopicka a găsit o situaţie foarte gravă. Autorităţile centrale se mutaseră la Iaşi însă numărul de locuitori ai oraşului se triplase, aici venind soldaţii răniţi la Mărăşeşti, dar şi pe frontul de est, mulţi refugiaţi care fugiseră de trupele germane, iar oraşul nu putea face faţă acestei creşteri. Nu existau alimente şi apă şi existau foarte, foarte multe cazuri de tifos. Un an mai târziu, la data pe care o vom sărbători vinerea aceasta, România se bucura de o schimbare extraordinară de la o înfrângere aproape sigură şi poate distrugerea întregii ţări, la o victorie extraordiară şi unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei. Anii care au urmat au fost de asemenea foarte dificili, cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Acum 70 de ani, în 1947, predecesorul meu de atunci urmărea consolidarea puterii comuniste şi abdicarea Regelui Mihai, de asemenea un moment foarte tragic în istoria României. Acum 40 de ani, în 1987, predecesorul meu de atunci afla probabil despre revolta de la Braşov, de pe 15 noiembrie, care poate pentru cei cu viziune a prefaţat căderea regimului Ceauşescu, cu doi ani înainte de a se petrece. Apoi, în noiembrie 1997, după plecarea ambasadorului Moses şi înainte de sosirea ambasadorului Rosapepe, s-au sărbătorit lansarea Parteneriatului Strategic România-SUA, aflat acum la a 20-a aniversare. Din punct de vedere economic, 1997 a fost de asemenea un an foarte dificil pentru România şi probabil şi pentru Mehedinţi, date fiind transformările enorme aduse de tranziţia de la o economie socialistă, centralizată, la pieţe deschise şi un sistem democratic. Acum, în 2017, când sărbătorim 20 de ani de Parteneriat Strategic, iar România este pe deplin integrată în comunitatea transatlantică, în comunitatea naţiunilor democratice, în NATO şi UE, ar trebui să sărbătorim cât de departe a ajuns România, parţial şi datorită parteneriatului cu Statele Unite. Au fost 100 de ani extraordinari pentru România. Nu ştiu dacă există o perioadă comparabilă în istoria SUA. Singura la care mă pot gândi este ceea ce s-a întâmplat după încheierea Războiului Civil în 1865 timp de 2-4 decenii, în sudul SUA. Conform unor istorici specializaţi în economie, impactul social şi economic avut asupra sudului Statelor Unite a fost depăşit abia 100 de ani mai târziu, inclusiv cu soluţionarea chestiunii drepturilor civile abia la 100 de ani după, în 1965.

Statele Unite într-o parte, Rusia în alta, România în mijloc. Dacă aţi fi cetăţean român, cu cine aţi alege să vă faceţi viitorul?

Cu Statele Unite.

Care consideraţi a fi cel mai puternic brand al României şi cum vedeţi modul în care România îşi pune în valoare valorile şi aici nu mă refer doar la mânăstiri, la statuia lui Decebal de pe Clisură, ci şi la oameni?

Ambasadorul Hans Klemm: Cel mai puternic brand pe care îl are România în Statele Unite este Dracula, însă este un brand care poate fi valorificat. Cred că aţi menţionat un lucru foarte important: în ciuda tuturor eforturilor făcute, a tuturor bunelor intenţii, România nu şi-a dezvoltat eficient un brand cunoscut şi puternic. Irlanda are... alte ţări s-au confruntat cu această situaţie, de exemplu Japonia, timp de mulţi ani, însă în sfârşit şi-a creat un brand foarte bun, iar numărul de turişti a crescut rapid în ultimii 10 ani. Aşadar, se poate şi încurajez nu doar guvernul, al cărui rol e desigur foarte important, ci şi sectorul privat, companiile de turism şi călătorii, să colaboreze pentru a dezvolta un brand puternic pentru România. În călătoriile mele prin ţară am văzut atât de multe locuri minunate, fie de-a lungul Dunării, în Delta Dunării, în Apuseni, Bihor, în oraşele Oradea, Arad, Timişoara, dar şi Sibiu, Braşov, Sighişoara, în Transilvania, Maramureş şi Suceava. Aş putea continua la nesfârşit, sunt atât de multe locuri încântătoare în România încât cred că există un foarte mare potenţial pentru turismul internaţional.

Ca o concluzie poate, ce vă place cel mai mult la România şi români şi ce vă place cel mai puţin?

Ambasadorul Hans Klemm: În primul rând apreciez sinceritatea poporului român. Cred că acest lucru este valabil în dublu sens, românii mi-au spus că ceea ce le place la americani este că suntem sinceri, deschişi şi direcţi. Mi se pare că acest lucru este valabil şi cu privire la români. Apreciez simţul umorului, caracterul poetic al limbii române, realizările artistice deosebite ale românilor şi mă gândesc aici în primul rând la creaţiile cinematografice româneşti din ultimii ani, însă apreciem şi căldura şi ospitalitatea cu care ne întâmpină întotdeauna românii. Desigur, ambasadorul SUA se va bucura întotdeauna de o primire călduroasă, dar colegii mei mi-au spus exact acelaşi lucru despre experienţele lor atunci când călătoresc prin România. Şi, repet, istoria, cultura, dar şi frumuseţea României, sunt foarte multe lucruri care să îţi placă.

Sunteţi un fin observator al contextului românesc. Românii sunt din nou în stradă. Puteţi face un scurt comentariu?

Ambasadorul Hans Klemm: Sincer, cred că este un foarte bun exemplu de responsabilitate socială că oamenii au mărşăluit din nou în frig împreună cu familiile lor, într-un mod foarte organizat, pentru a protesta în numele statului de drept şi al democraţiei. E un lucru foarte pozitiv.