Trimite-ne stirea ta!
La frontiera dintre România şi Republica Moldova vor acţiona, în curând, echipe mixte de patrulare. Inspectoratele generale ale Poliției de Frontieră din cadrul Ministerelor Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi al României vor desfășura activități de patrulare comună de-a lungul frontierei de stat. Cabinetul de miniștri moldovean a aprobat, miercuri, inițierea negocierilor pentru încheierea unui protocol în acest sens, după cum anunţă timpul.md.
Activitatea echipelor mixte de patrulare va spori semnificativ capacităţile de asigurare a securităţii frontierei de stat moldo-române. Astfel, vor fi prevenite mai eficient infracţiunile transfrontaliere, în special contrabanda şi migraţia ilegală. Echipele mixte vor activa pe o zonă de 10 km de la linia de frontieră pe teritoriului ambelor state.
Autorităţile moldovenești şi cele române desfăşoară patrulări coordonate pe râul Prut începând cu anul 2012.
În perioada 7-9 noiembrie 2017, în cadrul Zilelor filmului românesc, cinefilii din orașul Seghedin vor avea ocazia să vadă câteva din cele mai marcante realizări ale cinematografiei românești din ultimul an.
Institutul Cultural Român Budapesta organizează de doisprezece ani Săptămâna filmului românesc la Budapesta, cel mai longeviv program cultural al Institutului, care se bucură de un succes și un interes deosebit din partea publicului budapestan. Programul din acest an este extins de către Filiala Seghedin a Institutului Cultural Român Budapesta, pentru a prezenta trei filme românești publicului din orașul Seghedin.
Intrarea este gratuită.
Proiecțiile vor începe de la ora 19:00 la Grand Cafe(Str. Deák Ferenc nr. 18), după următorul program:
Marți, 7 noiembrie: Ana, mon amour (r.: Călin Peter Netzer)
Miercuri, 8 noiembrie: Ilegitim (r.: Adrian Sitaru)
Joi, 9 noiembrie: Fixeur (r.: Adrian Sitaru)
Regele Mihai a împlinit 96 de ani la 25 octombrie. Cu acest prilej, pe internet a devenit virală o scrisoare pe care Principesa Margareta a scris-o în anul 2001 şi în care îşi arăta sentimentele pentru tatăl său.
„Există un om pe lumea aceasta a cărui prezenţă mă face să mă simt ocrotită, un om care se află întotdeauna acolo, lângă tine. Am acasă o fotografie cu mine copil, aşezată pe o maşină veche de tuns iarba. Şedeam pe maşina cu care omul acesta tăia iarba şi mă simţeam în siguranţă. În fiecare seară, înainte de a adormi, el venea să spună, cu surorile mele şi cu mine, Tatăl Nostru. Când aveam patru ani, el mi-a dat textul rugăciunii copiat la maşina lui de scris. Aceasta este o pagină pe care nu am pierdut-o niciodată. La cei şapte ani ai mei, când venea să mă ia de la şcoală, stăteam pe scaunul din faţă al maşinii Volkswagen broscuţă şi eram foarte mândră că am dreptul la acel loc. Mă uitam pe furiş la el cum conducea şi mă gândeam ce frumos şi fermecător era, cu ochelarii de soare şi cu profilul lui perfect. Eram foarte mândră. La semafor mă uitam pe fereastră la oamenii din alte maşini să văd dacă îl remarcau şi eram sigură că nici ei nu văzuseră un bărbat atât de frumos. Am zburat la vârsta de zece ani într-un avion pe care el îl pilota şi a fost destul de ciudat să fiu acolo, în aer, înconjurată de nori şi de zgomotul motoarelor; mă uitam în jos, spre pământ, şi puteam să văd maşinile şi copacii, lacul, câmpurile şi şoselele. El nu spunea nimic, dar la un moment dat am văzut la distanţă un alt avion. Deodată, a spus: «Dacă aş începe acum aterizarea, din cauza liniei de zbor ne-am ciocni cu celălalt avion. Asta îmi spun instrumentele mele de zbor». M-a privit amuzat, să vadă ce spun eu. Am tăcut şi m-am gândit că omul acesta e destul de puternic să rezolve orice problemă. Când mă întorceam de la şcoală, la casa veche din Versoix, el citea mereu Herald Tribune după masa de seară, dezlega rebusuri, asculta muzică clasică, înainte ca nesuferitele de televizoare să intre în viaţa noastră. Serile noastre în familie erau plăcute şi confortabile. Când am devenit adolescentă, m-a învăţat să conduc maşina, folosind pentru aceasta jeepul său. A fost foarte răbdător şi nu m-a făcut să mă simt nervoasă sau neîndemânatică. El a fost dintotdeauna foarte calm, şi a fost bun şi înţelegător cu fiecare. Dacă ceva se strica, el ştia să repare, mai ales lucrurile mecanice şi electrice. A fost minunat pentru mine când am avut prima maşină! Nu aveam nevoie să merg niciodată la garaj. Am descoperit că acest om are talent artistic; el a fost un pasionat pianist (e aşa de păcat că nu a continuat!), iubeşte muzica clasică, este un talentat fotograf şi îi place să călătorească şi să imortalizeze peisajele noi. Când eram mici şi veneau la noi copii de la şcoală, el scotea un proiector special şi ne arăta desene animate cu ciocănitoarea Woody, răţoiul Donald şi Mickey Mouse. De aceea serbările noastre de acasă erau vestite la şcoală şi fiecare se întrecea să fie invitat în casa noastră.
Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru Europa Liberă, care se transmitea în România în seara de Anul Nou. Noi toate trebuia să fim liniştite în timpul înregistrării, de fapt, trebuia să stăm în altă cameră, ca să nu‑l deranjăm. Ascultam cu încordare cuvintele şi cadenţa limbajului. Eram de fiecare dată impresionate şi înţelegeam că e vorba de ceva cu adevărat important.
Eram mic copil atunci când am înţeles că există o parte în acest om care nu ne aparţine nouă. Totul era legat de înregistrările radio din fiecare an: o latură misterioasă a existenţei sale, mai presus de viaţa personală. Acest sentiment devenea evident şi în orele în care el ne povestea despre o ţară nu prea îndepărtată pe care o iubea şi pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei ţări, când ne arăta fotografiile acelui ţinut şi ne punea să ascultăm muzica acelor meleaguri. La început ne-am întrebat cum poate cineva să piardă o ţară, cum se poate una ca asta ?! Dar ceea ce înţelegeam era că omul acesta era mai mult decât unul dintre membrii familiei noastre; în viaţa lui era o altă dimensiune, cumva deasupra noastră; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujbă, ceva mult mai cuprinzător şi mai profund. Şi totuşi, acel ceva era, într‑un fel, şi o parte din noi. Sentimentul de apartenenţă a crescut odată cu noi şi ne‑a adus şi mai aproape de omul despre care vă vorbesc.
Această altă parte a lui îl făcea reţinut şi trist. Dar cum el e foarte echilibrat, reuşea să-şi învingă tristeţea. Persoana aceasta are ore metodic stabilite pentru orice, şi vorbele pe care le spune sunt bine gândite înainte. De aceea el face pe toată lumea să se simtă în siguranţă; niciodată nu e haos în jurul lui.
Acest om are un formidabil simţ al umorului şi poate spune glume foarte amuzante; simţul umorului ne-a folosit lui şi nouă ca medicament, atunci când venea tristeţea.
Persoana aceasta e incoruptibilă, nu l-am putut minţi niciodată. De exemplu, nu m-am putut preface că sunt bolnavă, ca să nu merg la şcoală.
Omul acesta a avut tot soiul de profesii pentru a‑şi întreţine familia: a crescut găini, a condus maşini, a făcut tâmplărie, a fost agent de bursă, pilot de încercare şi producător de echipament electronic. Am descoperit că a purtat o incredibilă corespondenţă cu tot felul de oameni din toate colţurile lumii, despre ţara lui, despre jeepurile lui, despre fotografii, maşini, avioane şi chestiuni mecanice. Auzeam cu toţii cum bătea literele la maşina lui de scris, în noapte, în timp ce ne cuprindea somnul. Era un sunet aşa de liniştitor!
Acest om a devenit Rege la vârsta de cinci ani şi continuă să fie. El a fost născut să reprezinte, să iubească şi să muncească pentru o ţară şi şi‑a îndeplinit menirea în fiecare secundă a vieţii lui, chiar şi atunci când ţara era departe de el şi interzisă lui.
A stat singur împreună cu armata lui în faţa naziştilor şi a schimbat destinul unui continent la 23 august 1944, la vârsta de douăzeci şi doi de ani, când a întors armele de partea aliaţilor, în cel de-al Doilea Război Mondial. Apoi, el singur a durat ani de încăpăţânată rezistenţă în faţa comuniştilor care, în cele din urmă, l‑au forţat cu ţevi de puşcă şi cu tancuri să‑şi părăsească ţara.
Dar acest om a supravieţuit duşmanilor lui şi chiar copiilor duşmanilor lui.
Omul acesta a fost întotdeauna acolo, lângă mine. El este dintotdeauna alături de tine.
Şi omul acesta este tatăl meu.”
sursa: romaniaregala.ro
Conștient că a făcut prea multe declarații dubioase la adresa României și că cel mai probabil nu este dorit la Cotroceni, Dodon și-a luat inima în dinți și l-a invitat pe președintele României, Klaus Iohannis, la Chișinău.
Anunțul a fost făcut chiar de Igor Dodon pe o rețea de socializare. Dodon s-ar fi întâlnit astăzi cu Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Moldova. Dodon susține că ar fi avut câteva discuții amicale și productive cu Daniel Ioniță, despre necesitatea unei colaborări echilibrate și reciproc avantajoase între statele noastre, atât în domeniul economic, cât și în cel cultural.
Mai mult, președintele prorus l-ar fi asigurat pe Ioniță de faptul că relațiile moldo-române sunt și vor rămâne a fi fundamentale pentru Republica Moldova, în virtutea vecinătății noastre, a evenimentelor istorice comune și a afinităților culturale pe care le-am avut mereu. „Suntem două state independente și suverane, care trebuie să găsească noi oportunități de cooperare respectuoasă și benefică pentru cetățeni”, a declarat Dodon
Șeful statului moldovean susține că i-ar fi îmânat ambasadorului Daniel Ioniță o scrisoare oficială adresată Președintelui României, Klaus Iohannis. „Prin această scrisoare, i-am transmis domnului Președinte Iohannis invitația mea de a vizita Republica Moldova. Consider că între șefii de stat ai României și Republicii Moldova trebuie să fie închegată o comunicare responsabilă și constructivă.
Am toată convingerea că numai prin discuții repetate pot fi depășite asperitățile și dificultățile care mai apar în relațiile dintre state sau dintre instituții și mizez pe faptul că Președintele României este deschis să accepte un dialog la Chișinău, în orice perioadă comodă pentru dumnealui”, scrie Dodon.
timpul.md
Uniunea Românilor din Serbia (URS) care este, la ora actuală, cea mai reprezentativă asociere românească din Serbia, va fi partener al Timişoarei, în contextul în care aceasta va fi capitală culturală europeană. Drept urmare, joi, 26 octombrie, a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor Uniunii Românilor din Serbia cu cu conducerea Adociaţiei Timişoara Centru Cultural European, Dr. Simona Neumann, director executiv şi Chris Torch, director artistic - Timişoara 2021 Capitală Europeană a Culturii. La întâlnire au participat Dr. Dorinel Stan, vicepreşedinte URS (preşedintele Asociaţiei Românii Independenți din Serbia), Ljubomir Brâduşan, secretar URS (preşedintele Asociaţiei Uniunea Românilor), Predrag Brânduşan, consilier URS, Vlada Savici, membru în Consiliul Director URS (preşedintele Asociaţiei Renaşterea Românilor din Serbia), Daniel Petkovski, membru în Consiliul Director URS, (preşedintele Centrului Cultural Informativ al Românilor) şi Gabriel Gaşpar, expert consilier. Întâlnirea s-a desfăşurat la sediul central al Asociaţiei Timişoara 2021 Centru Cultural European.
Faptul că Timişoara va fi capitală culturală europeană va da un impuls în dezvoltarea oraşului, respectiv regiunii. Proiectele sunt gestionate de Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021, fiind organizate de operatori culturali din Timişoara şi străinatate, program sprijinit de autorităţilor locale, judeţene şi de Guvernul României. Evenimentele sunt structurate pe domenii artistice: artele spectacolului, muzică, patrimoniu, film, foto, multimedia, literatură, mobilitate, arhitectură, arte vizuale şi proiecte interdisciplinare. Astfel, programul în ansamblu are prevăzut un buget de 48,5 milioane de euro.
Delegaţia Uniunii Românilor din Serbia a prezentat infrastructura culturală românească (Timoc, Valea Moravei şi Voivodina), iar discuţiile s-au axat pe conceptul şi agenda culturală a Timişoarei Capitală Culturală Europeană, identificarea potenţialului socio-cultural de-a lungul frontierei România-Serbia, cooperarea şi conceperea proiectelor culturale comune.
Forţe de ordine sporite se vor afla la meciul, ce se desfăşoară, duminică, de la ora 20,45, la Drobeta Turnu Severin, între FCSB şi CSU Craiova.
Pentru buna desfășurare a competiției sportive, jandarmii mehedințeni acționează alături de Gruparea de Jandarmi Mobilă ,,Frații Buzesti” Craiova, Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,Drobeta” și Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin.
Jandarmeria recomandă tuturor spectatorilor să nu se implice în incidente care ar putea duce la tulburarea ordinii şi liniştii publice, delimitându-se de orice formă de violenţă verbală sau fizică ce ar putea conduce la manifestări violente.
Ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniță, a participat joi, 26 octombrie 2017, la conferința dedicată Dialogului pentru Sporirea Capacității și Finanțării în Regiunea Dunării, organizată în perioada 26-27 octombrie 2017, la Chișinău de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Republica Moldova, Agenția pentru Dezvoltare a Austriei, Interreg, Strategia pentru Regiunea Dunării și Foster Europe.
Cu acest prilej, Ambasadorul Daniel Ioniță a reiterat implicarea plenară a României în dezvoltarea Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD), inițiativă ce va contribui la sporirea coeziunii din regiune. În acest sens, sprijinul acordat Republicii Moldova prin programul SUERD va consolida și mai mult interconectarea economică și socială la spațiul european. Totodată, implicarea și pe viitor a Republicii Moldova în această inițiativă va genera o plasare ireversibilă a acesteia pe parcursul european, precum și sporirea stabilității în regiune.
De asemenea, Ambasadorul României a reiterat importanța ca instrumentele financiare aflate la dispoziția Republicii Moldova - Instrumentul European de Vecinătate (ENI), Programul de Asistență Oficială pentru Dezvoltare (ODA) și Programul Operațional Comun România – Republica Moldova 2014-2020 (POC) - să fie utilizate în mod creativ pentru a genera prosperitate, reforme în interesul cetățeanului și o angajare fermă spre un viitor european.
Pentru a marca Ziua Armatei Române, ambasadorul României la Budapesta, Marius Lazurca, atașatul militar, colonel Toma Savu și ceilalți membri ai Misiunii au participat la onorarea memoriei eroilor români căzuți pe teritoriul Ungariei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la Cimitirul Central Új Köztemető din Budapesta. La evenimentul desfășurat la parcela de onoare dedicată ostașilor români au mai participat clerici, reprezentanți ai autorităților de stat ungare, membri ai corpului diplomatic și atașați militari din țări aliate sau partenere. De asemenea, în cinstea Armatei Române, ambasadorul şi ataşatul militar ai României la Budapesta, Marius Lazurca şi colonel Toma Savu, au fost gazdele unei recepţii dedicate acestei sărăbători. În alocuţiunea rostită în debutul evenimentului, ambasadorul Lazurca a evocat rolul esenţial jucat de armata naţională, de la momentul obţinerii Independenţei până la edificarea României moderne de azi, membră a Alianţei Nord-Atlantice şi contributor important la securitatea globală. După ce s-a referit la prezenţa militarilor noştri în diverse teatre de operaţii, ambasadorul Lazurca a dedicat întregul eveniment ofiţerilor şi soldaţilor români răniţi sau decedaţi în cursul îndeplinirii acestor misiuni.
Bulgaria a fost afectată grav de precipitațiile abundente căzute în ultimele zile. Drept urmare, autoritățile bulgare au declarat stare de urgență. Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români care doresc să călătorească în Bulgaria, în regiunea Burgas, că autoritățile bulgare ale municipalităților din Burgas și Kameno au declarat stare de urgență, ca urmare a precipitațiilor masive căzute.
Până în prezent, nu au fost declarate ca fiind închise segmente ale drumurilor naționale, care să facă parte din coridoarele europene rutiere, cu precizarea că pe autostrada Trakia, care face legătura între Burgas și Sofia, pe tronsonul de la km 325 la km 359, șoferii trebuie să circule cu atenție sporită datorită aluviunilor depozitate pe banda de urgență.
Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie bulgar a emis coduri de atenționare pentru căderi masive de precipitații și vânt pentru următoarele 12 ore, pentru teritoriul Bulgariei, după cum urmează:
Majestatea Sa, regele Mihai, împlineşte 96 de ani, la 25 octombrie. Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este unul dintre puținii foști șefi de stat în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Fiu al principelui moştenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).
Mihai a devenit pentru prima dată rrege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunţase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.
În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul naţional-legionar, apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în război alături de Germania nazistă.
Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituţiei din 1923. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944 până a ocupat întreaga țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.
În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care „le-a câștigat” detașat, iar 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului Naţional Ţărănesc, prin „înscenarea de la Tămădău”. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveţia. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluţia din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României.