ICR Budapesta susține participarea a doi jurnaliști culturali din România în programul de rezidențe de la Budapesta din cadrul proiectului East Art Mags.

Proiectul East Art Mags se bazează pe cooperarea între patru reviste din regiunea Europei de Est, în domeniul artelor contemporane. Toate cele patru reviste – artPortal din Ungaria, Artalk din Cehia și Slovacia, SZUM din Polonia și Revista Arta Online din România – sunt platforme ale gândirii critice colective despre artă și despre contextul social al artelor.

Proiectul debutează cu un program de rezidențe, un schimb între critici de artă/redactori de reviste de artă. Orașele de destinație sunt: Budapesta, București, Cluj-Napoca, Bratislava, Praga și Varșovia. În cadrul programului, rezidenții vor vizita galerii, vor realiza interviuri și vor scrie articole care vor fi publicate în revistele partenerilor, în două limbi: limba țării unde apare revista și în engleză. Totodată, rezidenții vor susține o prelegere în țara gazdă, pe o temă pe care o consideră importantă. Ioana Păun va colabora cu echipa artportal.hu și Jurányi House din Budapesta pentru a analiza modul în care contextele politice recente impactează teatrul și performance-ul contempotan și, în special, artistele angajate politic și activistele. 

Din România au fost selectate să participe în programul de rezidențe la Budapesta două jurnaliste de la Revista Arta Online: Ioana Păun (martie-aprilie) și Cristina Bogdan (septembrie-octombrie).

Ioana Păun (1984) este regizoare, cercetătoare, jurnalist cultural și blogger. A terminat regia la UNATC, București, și Masteratul la Goldsmith University of London. Colaborează în calitate de critic de artă și jurnalist cu Revista Arta Online. Blog:  https://ioanapaunlive.wordpress.com/

Cristina Bogdan (1985) este din București, a studiat la Paris și la Londra. Este redactor la Revista Arta și conduce platforma curatorială și educațională ODD: http://www.oddweb.org/.

Programul este finanțat de AFCN și Fondul Grupului de la Visegrad. Parteneri sunt Institutul Balassi din București, Tranzit.ro și ICR Budapesta. 

Uniunea Românilor din Serbia este organismul unic ce uneşte asociaţiile româneşti din Timoc şi Voivodina. Alianţa a fost creată în urma unor eforturi susţinute, care au durat câteva luni. Potrivit unui comunicat de presă remis de Biroul de presă al USR, alianţa a fost înregistrată la Agenția pentru Registrele Economice de la Belgrad. Reprezentanţii Uniunii declară că URS-ul se bazează pe elementul strict românesc (nu pe elementele distructive ale organizațiilor valahe), păstrarea şi afirmarea filonului românesc pe întreg teritoriul Serbiei.

COMUNICAT DE PRESĂ

În pofida piedicilor, greutăților şi obstacolelor, a fost depăşită şi ultima barieră în procesul de lungă durată privind înregistrarea UNIUNII ROMÂNILOR DIN SERBIA (URS) la Agenția pentru Registrele Economice de la Belgrad. Agenția pentru Registrele Economice a emis Decizia pe 24 martie 2017, unde este specificat că asociația URS cu sediul central la Bor se înscrie în registrul asociaților din Serbia şi este reprezentată de preşedintele Alexandar Najdanovici și vicepreşedintele Dr Dorinel Stan. Ziua de 1 Decembrie 2016, va rămâne în memoria colectivă a românilor din Serbia, reprezintă un act istoric prilejuit de Unirea celor mai importante şi reprezentative asociații româneşti din Timoc şi Voivodina, într-o alianță unica românească - UNIUNEA ROMÂNILOR DIN SERBIA (URS). Amintim organizațiile care au fondat URS-ul şi înfăptuit Unirea frățească: Românii Independenți din Serbia, Renaşterea Românilor din Serbia, Asociația Uniunea Românilor, Asociația Familia, Asociația Banatica, Inițiativa Românilor din Serbia, Centrul Cultural Infirmativ al Românilor, Uniunea Românilor din Serbia "Dunărea", K.U.D. "Aleksa Nikolici", Asociația pentru Tradiție şi Cultura Românilor "Dunărea", Asociația Cadrelor didactice de Etnie Română şi Asociația Curcubeul. La asocierea Uniunea Românilor din Serbia pot adera şi alte organizații cu prefix românesc. URS-ul se bazează pe elementul strict românesc (nu pe elementele distructive ale organizaților valahe), păstrarea şi afirmarea filonului românesc pe întreg teritoriul Serbiei. Uniunea Românilor din Serbia va lua poziții ferme şi va recurge la o strategie decisivă în complexitatea dualismului românesc în Timoc şi Voivodina. O singură voce românească pe întreg teritoriul Serbiei - URS-ul va stopa procesul de înființare permanentă a diverselor organizații, congrese în sudul Dunării, care au drept scop fragmentarea şi slăbirea forței de coeziune a românilor din Serbia. URS-ul apără şi reprezintă interesele majore româneşti din Serbia, reuneşte asociațiile de pe înteg teritoriul Serbiei cu accentul pe colaborarea cu autoritațile din Patria Mamă. Primul factor al relației URS-ului cu România este corpul diplomatic românesc din Serbia şi instituțile abilitate cu românii de pretutindeni. Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit, susținut şi nu au cedat presiunilor, pentru că constituirea URS-ului este un act istoric - alianța unica românească în Serbia.

Bor, 24 martie 2017                                                                                                                                              Biroul de presa URS

Unioniștii au întins un tricolor de o sută de metri la Chişinău. Evenimentul este organizat cu ocazia Zilei Unirii Basarabiei cu România, anunţă timpul.md. Pe întreg teritoriul Republicii Moldova au loc manifestări dedicate împlinirii a 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, eveniment petrecut la 27 martie 1918. 

În urmă cu 1 an, la 27 martie 2016, a fost constituit congresul unioniștilor din Republica Moldova, forul reprezentativ format din toate categoriile sociale: intelectuali, tineri, ofițeri, agricultori, veterani, etc.  Împreună au proclamat crearea SFATULUI ȚĂRII  2. La eveniment a fost semnat Foaia de parcurs pentru Reunirea din 2018.  

Fragment din declarația de constituire a Sfatului Țării 2:

Noi, adepții mișcării de reunificare, delegați ai Congresului Sfatului Țării 2,
Pornind de la aspirațiile naturale de a locui într-un stat european și prosper;
Având în vedere dreptul oricărei națiuni la autodeterminare, fără niciun amestec din afară;
Considerând statul de drept, democrația, dreptul internațional, drepturile omului, dreptatea și pluralismul politic ca valori supreme;
Reafirmând devotamentul nostru față de valorile general umane, dorința de a trăi în pace și bună înțelegere cu toate statele, conform normelor unanim acceptate ale dreptului internațional;
Condamnând actele criminale şi ilegale de dezmembrare teritorială din 1775, 1812 şi Pactul „Ribbentrop-Molotov” din 1939, între regimul fascist și sovietic; 
Luând act de mișcarea de renaștere națională din 1988 - 1992 și de protestele anti-comuniste din 2009;
Luând act de Constituția R. Moldova, care stipulează că Suveranitatea naţională aparţine poporului;
Apreciind, din aceste considerente, că a sosit clipa astrală a săvârşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional;
Subliniind dreptul constituțional al concetățenilor noștri la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale și lingvistice ;
Subliniind dreptul suveran al statelor la formarea unor entități statale noi;
adoptăm această Proclamație, declarând-o actul fondării Sfatului Țării 2.

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie 1918 şi a însemnat, în fapt, reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova în 1812 şi alipită Rusiei. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit pentru a forma România Mare. Efectele unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza Pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, care fusese ruptă din Moldova în 1812, se găsea în situaţia unică de a se putea desprinde definitiv de Rusia. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România. Aceasta din urmă se afla într-o situaţie extrem de dificilă, fiind nevoită să contracareze ofensiva armatei germane, care ocupase mare parte din România şi viza înaintarea spre est. Statul român nu avea posibilitatea să vină în sprijinul basarabenilor decât cu sfaturi. 

În ianuarie 1918, atât România cât şi Republica Democrată Moldovenească se găseau într-o situaţie extrem de delicată. Guvernul român era presat de Puterile Centrale să negocieze o pace umilitoare, în timp ce Basarabia trebuia să facă faţă unei Ucraine expansioniste. Guvernul Averescu trebuia să facă faţă pretenţiilor Puterilor Centrale care cereau cedarea Dobrogei, modificarea graniţei pe Carpaţi, schimbarea dinastiei, demobilizarea armatei, mari concesii economice, etc. Pe cale diplomatică se reuşise menţinerea statului român. La 25 februarie/5 martie s-a semnat Protocolul de la Buftea, care prelungea cu 14 zile armistiţiul cu Puterile Centrale, odată cu acordul de satisfacere în masă (în semn de protest) a tuturor pretenţiilor Puterilor Centrale.

Democratică Moldovenească nu putea rămâne independentă, însă momentul pentru unire nu era oportun. Unirea trebuia amânată pentru a nu periclita soarta Dobrogei, la rândul ei revendicată de Bulgaria şi cerută în schimbul Basarabiei. Generalul Averescu avea să replice delegaţiei austro-ungare: „Voiţi să ne luaţi ceea ce este al nostru, adică Dobrogea şi să ne daţi în schimb ceea ce nu este al vostru: Basarabia”.

În cursul lunii martie devenea tot mai evident că unirea Basarabiei cu România era singura soluţie pentru tânăra republică moldovenească, soarta ei ca stat independent fiind periclitată de intenţiile de anexare a Ucrainei. Rada ucraineană, care semnase pacea cu Puterile Centrale, făcea presiuni mai ales pentru anexarea unor părţi ale Basarabiei. Curentul care cerea unirea devenise de nestăvilit. Contactele basarabenilor cu factorii politici şi cu presa de la Iaşi erau tot mai intense, ziare precum „Cuvânt Moldovenesc”, „Ardealul”, „România Mare”, „Sfatul Ţării”, nu conteneau să scrie pe seama unirii, sporind sentimentul de proprie conştiinţă naţională. Elitele culturale de pe ambele maluri ale Prutului se întâlneau la 1 martie la Iaşi, unde aveau să cadă de acord asupra necesităţii istorice a acestui mare pas. În după-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa Sfatului Ţării pentru adoptarea unirii. Au luat cuvântul preşedintele Ion Inculeţ şi prim-minstrul român Alexandru Marghiloman, ca reprezentant al guvernului român. După aceasta, reprezentanţii români s-au retras pentru a permite desfăşurarea nestingherită a lucrărilor. La propunerea Blocului Moldovenesc, Constantin Stere a fost cooptat în Sfat. Acesta spunea: „Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanţă hotărâtoare asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noştri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme”. După exprimarea părerilor din partea grupurilor politice şi a minoritarilor, care, cu excepţia polonezilor, au declarat că se vor abţine, s-a trecut la vot. Unirea a fost aprobată cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri.

În mijlocul aclamaţiilor sălii, decizia a fost adusă la cunoştiinţa primului ministru Marghiloman, care, în numele poporului român, a guvernului României şi al Regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Unirea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni şi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină.